Alveolita postextracțională – ce este și cum se poate trata?

Atât în cazul unei carii profunde, cât și în cel al unei fracturi, medicul dentist poate recomanda o extracție dentară. Aceasta din urmă presupune îndepărtarea dintelui afectat din cavitatea bucală, cu ajutorul unor instrumente stomatologice speciale.

De asemenea, extracțiile dentare sunt recomandate și în situațiile în care infecțiile au ajuns la pulpa dentară, iar celelalte proceduri, cum ar fi tratamentul de canal nu s-a dovedit a fi util.

Extracțiile laborioase, precum și infecțiile locale preexistente, traumatismele pereților osoși în timpul procedurii și îngrijirea incorectă a danturii după aceasta pot conduce la apariția unei complicații stomatologice rare, numită alveolită postextracțională.

Ce este alveolita postextracțională?

După cum a fost menționat și mai sus, alveolita postextracțională reprezintă o complicație dentară, ce apare în urma unei extracții.

În afară de extracțiile prea complicate, traumatismele pereților osoși sau ale mucoasei în timpul procedurii, infecțiile locale și o igienă precară post-extracție, alveolita postextracțională mai poate fi cauzată și de prelungirea menținerii pansamentului compresiv, precum și de activitatea crescută a sistemului plasmatic, care se activează simultan cu coagularea.

Care sunt simptomele alveolitei postextracționale?

Înainte de a menționa principalele simptome ale acestei afecțiuni dentare este important să știm că acestea diferă în funcție de tipul alveolitei. Aceasta poate fi umedă sau uscată.

Primul tip este caracterizat de leziuni inflamatorii, cheag purulent, mucoasă tumefiată și țesut cu aspect de polip gingival, în timp ce al doilea tip se remarcă prin mucoasă palidă, pereți alveolari albicioși, nefiind prezente supurațiile.

Principalul simptom este durerea, extrem de puternică, ce debutează brusc, la 3-4 zile de la extracția dentară. Aceasta iradiază și în alte zone, administrarea unor analgezice obișnuite fiind ineficientă. Este însoțită adesea de:

•       febră;
•       inflamarea ganglionilor loco-regionali;
•       stare generală alterată;
•       limitarea deschiderii gurii;
•       zonă extrem de sensibilă;
•       prezența unui miros neplăcut;
•       lipsa poftei de mâncare.

Cum se tratează alveolita postextracțională?

În situația în care mai multe dintre simptomele de mai sus sunt întâlnite, se recomandă vizitarea de urgență a cabinetului stomatologic. De regulă, alveolita cedează după 2-3 săptămâni, însă ulterior poate evolua spre infecții mai grave ale osului.

Tratamentul acestei complicații a extracției dentare are ca scop principal combaterea infecției și stimularea vindecării. Mai exact, după ce zona va fi anesteziată, cheagul inflamat va fi curățat, alveola va fi, de asemenea, spălată, iar, mai apoi, se vor administra local antibiotice.

De asemenea, medicul dentist va prescrie pacientului medicamente cu efect calmant, precum și terapii de stimulare a regenerării și cicatrizării zonei afectate (de exemplu, vitaminoterapia).

Cum se previne apariția alveolitei postextracționale?

Durerea provocată de alveolita postextracțională poate fi foarte puternică. De aceea, pacienții care au suferit o extracție dentară trebuie să fie extrem de atenți ca, după procedură, să protejeze zona în care a fost dintele și să nu o forțeze.

Toate informațiile privind extracția dentară și îngrijirea post procedură vor fi furnizate de către medicul dentist, atât înaintea extracției, cât și după, însă, chiar și așa, unii pacienți nu respectă instrucțiunile primite. Cel mai frecvent, aceștia nu acordă importanță igienei dentare, fapt ce favorizează infectarea țesutului și apariția inflamației care cauzează durerea atroce.

Pentru a evita apariția alveolitei postextracționale se recomandă următoarele:

• imediat după procedură, pansamentul aplicat de medicul stomatolog trebuie menținut pe zona în care a fost dintele una sau două ore, pentru a preveni sângerarea;
• cum extracția dentară este totuși o procedură invazivă, se va simți o ușoară durere după, aceasta putând fi eliminată cu ajutorul analgezicelor, recomandate, desigur, de către medic;
• 24 de ore după extracția dentară nu este recomandat fumatul, acest obicei putând favoriza apariția complicațiilor datorită substanțelor pe care țigările le conțin;
• tot timp de 24 de ore după procedură nu este indicată nici spălarea dinților din zona alăturată celei din care a fost extras dintele;
• în zilele de după extracția dentară pacientul trebuie să consume alimente lichide, cele solide putând pune presiune pe zona de unde a fost scos dintele.

O extracție dentară presupune lăsarea unui loc liber, care trebuie completat neapărat după vindecare, de regulă cu un implant dentar. Lăsat gol, acesta poate cauza o migrare a dinților alăturați, precum și probleme legate de masticație, de vorbire sau probleme digestive.