Câte tipuri de carii există și la ce complicații pot conduce

Caria dentară se numără printre cele mai frecvente afecțiuni ale sistemului dento-maxilar și afectează persoane de toate vârstele. Specialiștii în profilaxie susțin că am putea preveni apariția cariilor dentare dacă suntem atenți la alimentație și dacă adoptăm tehnici și metode recomandate de stomatologi – cum este, de pildă, sigilarea dentară, ori dacă tratăm cariile din stadiile incipiente.

Din nefericire, însă, statisticile sunt îngrijorătoare: aproape 90% din populația României prezintă carii dentare deoarece amână vizita efectuată medicului stomatolog și nu au o cultură orientată spre prevenție.

Cauze și prevenire

În ciuda recomandărilor pe care le oferă stomatologii, nerespectarea igienei orale ocupă un loc fruntaș în topul factorilor care cauzează apariția cariilor dentare. Tartrul și placa bacteriană pot fi reduse dacă periajul dentar este efectuat corespunzător – de cel puțin două ori pe zi – și dacă vom utiliza ața dentară și apa de gură.

Consumul mare de alimente bogate în zahăr, factorii de stres, precum și obiceiurile nesănătoase (precum fumatul) sunt alte cauze care conduc la apariția acestor afecțiuni, fapt pentru care ele trebuie evitate pe cât posibil.

Simptome și semne clinice

Durerile dentare, sensibilitatea la rece, la cald sau la alimentele dulci, apariția halenei (sau, altfel spus, a respirației urât mirositoare), precum și discromiile dentare (la nivelul structurilor dentare, apar colorații negre, maronii sau gri) se numără printre cele mai frecvente indicii de natură clinică ce semnalează apariția cariilor dentare.

Ce tipuri de carii există

Literatura de specialitate aduce în discuție clasificarea cariilor dentare în funcție de stadiul de evoluție pe care îl au. Acestea se împart în:

• carii în șanțuri și fosete – formate pe suprafața dinților cu ajutorul cărora mestecăm alimentele;
• carii pe suprafețe netede – apar pe suprafața laterală a dinților;
• carii pe rădăcina dinților – de regulă, se observă la vârstnici sau la persoanele afectate de boala paradontală (din cauza retragerii gingivale, rădăcina dintelui este expusă în cavitatea bucală);
• carii secundare sau marginale – acestea se formează, de obicei, între dinte și obturație;
• carii recurente sau recidive – datorită tehnologiei avansate, aceste tipuri de carii pot fi descoperite prin intermediul radiologiei dentare.

Ce complicații apar în urma cariilor dentare

Dacă pacientul nu beneficiază de un plan de tratament corespunzător, elaborat de către specialist și efectuat din timp, cariile pot duce la o serie de complicații care afectează iremediabil sănătatea orală, putând provoca chiar pierderea dinților cu probleme.

Cariile dentare pot duce, de asemenea, la infecții grave ale gingiilor și ale osului de sub ele, iar, prin acutizare, acestea pot conduce la producerea abceselor dentare. Pacientul poate resimți, astfel, dureri intense, umflarea zonei respective, o stare de febră și o stare de rău general. Din cauza acestei probleme avansate, dintele nu mai poate fi recuperat, făcând ca singura soluție a acestui inconvenient să fie extracția.

De altfel, acumularea de placă bacteriană în exces poate favoriza apariţia gingivitei, una dintre cele mai comune afecțiuni orale. Astfel, gingiile devin roșii, inflamate, sângerează la periaj și sunt dureroase.

Tratamentul cariilor dentare

În funcție de stadiul de evoluție în care se află cariile dentare, specialiștii utilizează diferite tehnici și metode de tratament:

Aplicarea unei soluții cu fluor – reprezintă cea mai ușoară formă de tratament recomandată în cazul cariilor în formă incipientă (care nu formează o cavitate). Aceasta are rolul de a stopa procesul de degradare a structurii dentare. Cu toate acestea, pentru ca tratamentul să demonstreze eficiență maximă, este nevoie ca pacientul să respecte cu strictețe toate regulile impuse de o igienă riguroasă.

Obturațiile dentare (plombele) – stomatologul va curăța țesutul dentar alterat și infectat, umplând această cavitate prin intermediul unei obturații, cunoscută adesea sub denumirea populară de plombă.

Tratamentul de canal – această metodă presupune înlăturarea nervului, iar ulterior sigilarea dintelui afectat cu scopul de a preveni transmiterea bacteriilor în restul organismului. Mai apoi, dintele va fi acoperit cu o coroană de înveliș sau va fi restaurant printr-o obturație simplă sau armată.