Ce favorizeaza fisurile si fracturile molarilor?

Fisurile și fracturile dinților pot fi favorizate de:

• consumul de alimente foarte dure (covrigi, pâine prăjită, gutui, alune, fistic, sâmburi de fructe);
• modificări bruște ale temperaturii în cavitatea bucală;
• bruxism (scrâșnirea sau încleștarea puternică a dinților);
• traumatisme puternice la nivelul feței (accidente sportive, rutiere, agresiuni);
• obturații mari care alterează rezistența dinților;
• tratamentele endodontice (scad rezistența dinților).

Fracturile dentare pot fi:

• coronare, când interesează coroana dintelui;
• radiculare, când interesează rădăcina dintelui;
• corono-radiculare, când linia de fractura interesează atât coroana, cât și rădăcina dentară.

Fracturile dentare constituie urgențe stomatologice și trebuie tratate în cel mai scurt timp, pentru evitarea complicațiilor.

Dacă nu sunt tratate, pot produce:

• leziuni ale părților moi (limbă, obraz), din cauza marginilor ascuțite, în timpul mișcărilor de deglutiție, masticație, vorbire;
• pulpită acută, când este afectată pulpa dentară;
• pulpită cronică;
• abces dentar.

Tratamentul fracturilor dentare constă în obturarea și refacerea morfo-funcțională a dintelui cu rășini compozite, dacă este fracturat doar un fragment coronar. Dacă linia de fractură afectează pulpa dintelui, se efectuează  devitalizare și tratament endodontic, urmat de obturație compozită și acoperirea cu o coroană dentară. În fracturile corono-radiculare transversale, dacă rădăcina are rezistență pentru ancorarea unui sistem coronoradicular pe care să se confecționeze coroana dentară, se efectuează gingivectomie cu alveoloplastie. Dacă rădăcina nu permite refacerea coronoradiculară adecvată, se extrage dintele. Și în fracturile radiculare sau corono-radiculare longitudinale, indicația terapeutică este extracția.