Extracția dentară este indicată când:
- infecția a dus la slăbirea dintelui și acesta a devenit mobil;
- există procese inflamatorii sau tumorale care nu pot fi tratate conservator;
- toate tratamentele endodontice au eșuat;
- dintele este cariat complet și nu mai poate fi salvat;
- retracția gingivală este foarte mare;
- există gangrene complicate și parodontite apicale cronice netratatabile;
- infecțiile dinților favorizează infecțiile sinusurilor;
- pungile parodontale și rezorbțiile osoase nu mai pot fi tratate;
- există abcese și dureri foarte mari;
- dinții sunt încălecați, iar tratamentele ortodontice nu permit alinierea corectă;
- există dureri din cauza erupției sau a blocajului erupției ca urmare a incluziei dentare (molarul de minte).
Extracția dentară nu este indicată în următoarele situații:
- sarcină;
- afecțiuni dentare precum celulită acută, abcese periosoase, pericoronarită etc.
- leziuni ale mucoasei orale, afte, candidoze, ulcerații etc.
- leucemie acută sau infarct ori un accident vascular cerebral în ultimele 6 luni;
- boli sistemice grave;
- tratament cu medicamente anticoagulate, imunosupresoare;
Extracția dentară poate fi simplă, când dintele este erupt în cavitatea bucală, sau chirurgicală, când dintele nu este încă erupt sau nu are un grad de acces facil în cavitatea bucală. Când se realizează extracții laborioase se practică alveoloplastia, realizându-se și modelarea osului alveolar. Uneori este necesară alveolotomia (intervenție în jurul osului care înconjoară rădacina dintelui).
După extracția dentară se recomandă:
- să mențineți compresele timp de două ore;
- să nu folosiți paiul pentru a bea lichide în primele 24 de ore;
- să nu fumați;
- să evitați lactatele sau băuturile acide;
- să nu atingeți cu limba zona extracției;
- să consumați alimente moi, pentru calmarea durerii;
- să periați dinții din zona extracției cu grijă.