Uscăciunea gurii sau xerostomia, cum este aceasta cunoscută în limbaj de specialitate, este o problemă frecventă cu care se confruntă milioane de oameni la ora actuală.
Saliva are un rol deosebit de important pentru menținerea sănătății orale. Mai exact, aceasta limitează dezvoltarea bacteriilor sau ciupercilor prezente în cavitatea bucală. Un flux normal de salivă contribuie la prevenirea cariilor dentare, neutralizând acizii produși de bacterii. În plus, saliva are rolul de a îmbunătăți procesul deglutiției și capacitatea de a gusta, iar enzimele componente facilitează procesul digestiv.
Cum se manifestă, mai exact, xerostomia?
Potrivit specialiștilor, uscăciunea gurii nu este o boală independentă, ci practic, este un simptom.
Printre manifestările xerostomiei se numără: senzație permanentă de sete, lipsa salivei sau aspectul vâscos al acesteia, buzele uscate sau crăpate, răgușeală, respirație neplăcută, gingii umflate, culoarea roșie a mucoasei bucale și aspectul plicaturat al limbii.
De asemenea, persoanele care au xerostomie întâmpină dificultăți în procesele de înghițire și de vorbire, au gâtul uscat și dureros, iar simțul gustativ le este alterat.
Care sunt principalii factori declanșatori ai xerostomiei?
Cauzele care pot duce la apariția unei astfel de afecțiuni sunt multiple, iar dintre acestea amintim:
- hiposialia (scăderea secreției salivare);
- deshidratarea;
- stările de anxietate și stresul emoțional;
- medicamentele antihipertensive, antihistaminice și antidepresive;
- vârsta;
- infecția cu virusul HIV;
- hipertensiunea arterială;
- bulimia;
- diabetul;
- boala Parkinson;
- boala Alzheimer;
- consumul de tutun sau/și alcool;
- refluxul gastro-esofagian.
Ce riscuri presupune xerostomia?
Cu toate că pare o problemă destul de banală, în anumite situații poate avea un impact imens asupra sănătății orale a pacientului.
Există o mulțime de complicații care pot apărea în urma acestei afecțiuni. De exemplu, persoanele afectate dezvoltă o anumită intoleranță la consumul alimentelor picante sau prea sărate. Mai mult decât atât, în anumite cazuri, poate provoca chiar pierderea dinților.
Uscăciunea gurii poate:
- declanșa infecții fungice;
- duce la creșterea incidenței plăcii bacteriene;
- conduce la apariția cariilor dentare;
- provoca anumite afecțiuni gingivale.
Printre cele mai întâlnite riscuri pe care le presupune xerostomia se numără: candidozele bucale, eroziunile dentare, ulcerațiile mucoasei bucale, gingivitele, halitoza (mirosul neplăcut al respirației) și malnutriția (la persoanele în vârstă).
Așadar, xerostomia este o problemă care nu trebuie ignorată. Netratată, aceasta provoacă atrofierea mucoasei bucale, carii dentare și candidoză bucală. Tocmai din acest motiv, cei care se confruntă cu o astfel de problemă ar trebui să apeleze la un specialist în vederea depistării cauzei care o generează și primirii unui tratament corespunzător.
Cum se poate trata xerostomia?
Pentru a restabili umiditatea cavității bucale există mai multe metode de tratament la care se poate recurge. Iată câteva dintre acestea:
- clătirea frecventă cu apă a cavității bucale (atât ziua, cât și noaptea);
- folosirea unei salive artificiale (substitut salivar);
- evitarea consumului de băuturi alcoolice și a fumatului;
- utilizarea gumelor de mestecat special concepute pentru stimularea fluxului salivar;
- creșterea consumului de lichide;
- evitarea consumului de alimente cu un nivel crescut de acizi (foarte picante sau foarte sărate);
- eliminarea din alimentație a produselor bogate în zahăr;
- limitarea consumului de ceai și cafea;
- hidratarea orală optimă, utilizând anumite geluri sau spray-uri speciale;
- administrarea medicamentelor ce induc secreția salivară;
- respectarea unei igiene dentare riguroase.
Fiecare pacient care suferă de xerostomie urmează un tratament aparte, stabilit în funcțiile de propriile necesități. De aceea, ce funcționează la o persoană nu este obligatoriu să funcționeze la toate persoanele. Pentru înlăturarea acestei probleme se recomandă consultarea medicului stomatolog sau a specialistului în chirurgie buco-maxilo-facială.