Demineralizarea dinților. Cauze, simptome, diagnostic și tratament

Demineralizarea dinților, una dintre cele mai timpurii și mai subtile forme de deteriorare dentară, poate trece neobservată până când devine o problemă mai gravă. Acest proces constă în pierderea mineralelor esențiale din smalț – în special a calciului -, poate afecta atât dinții de lapte, cât și pe cei permanenți, iar în lipsa unui tratament adecvat, evoluează către carii și alte complicații. 

Echipa Făuritorilor de Bucurie îți explică, în cele ce urmează, ce duce la apariția acestui fenomen și care sunt soluțiile prin care poți preveni sau inversa efectele lui. Spoiler: controalele periodice și tratamentele profilactice te pot feri nu doar de această problemă de sănătate orală, ci și de multe altele! 

Ce este demineralizarea dinților 

Demineralizarea este un proces prin care smalțul dentar își pierde treptat mineralele esențiale, devenind mai slab, poros și vulnerabil la carii. Ea mai este numită și carie incipientă și este singurul stadiu în care aceasta este reversibilă, iar dacă se acționează la timp, nu va evolua spre celelalte stadii ale cariei dentare. 

Smalțul este stratul exterior al dintelui, care acționează ca o barieră de protecție împotriva bacteriilor și acizilor din cavitatea bucală. Când echilibrul dintre procesul natural de remineralizare (prin salivă și fluor) și cel de demineralizare este perturbat, începe deteriorarea lui. 

De cele mai multe ori, demineralizarea apare din cauza acumulării de placă bacteriană și a alimentației bogate în zaharuri. Însă, din fericire, nu este ireversibilă – dacă este depistată la timp, poate fi oprită sau chiar inversată, cu tratamente minim invazive. 

Principalele cauze 

Deteriorarea smalțului este un proces complex, declanșat de mai mulți factori care conlucrează – de la obiceiuri alimentare nesănătoase la o igienă defectuoasă și afecțiuni cronice. Înțelegerea modului în care acționează fiecare dintre aceștia este esențială pentru prevenirea și combaterea pierderii mineralelor din „scutul” dentar. 

Iată principalele cauze ale demineralizării dinților: 

Igiena orală deficitară 

Una dintre cele mai frecvente cauze este lipsa unei igiene dentare corecte. Dacă dinții nu sunt periați de cel puțin două ori pe zi, iar folosirea aței dentare și a apei de gură este neglijată, placa bacteriană se acumulează rapid. Aceasta conține bacterii care metabolizează zaharurile din alimente și produc acizi care atacă smalțul. În timp, atacurile repetate slăbesc structura dentară și favorizează pierderea mineralelor esențiale. 

Alimentația bogată în zaharuri și carbohidrați 

Consumul excesiv de zaharuri simple – dulciuri, sucuri, produse de patiserie – contribuie direct la demineralizare. Bacteriile din cavitatea bucală transformă aceste zaharuri în acizi care dizolvă calciul și fosforul din dinți. Carbohidrații rafinați (cum sunt pâinea albă și chipsurile) pot avea un efect similar, deoarece se descompun rapid în zaharuri. Cu cât consumul acestor alimente este mai frecvent, cu atât mai mult timp pH-ul din gură rămâne la un nivel periculos pentru smalț. 

Aciditatea crescută din gură 

Procesul de demineralizare este favorizat direct de un mediu oral acid (pH scăzut). Acesta este frecvent întâlnit la persoanele care consumă constant băuturi carbogazoase, sucuri naturale acide (portocale, lămâi, merișoare), murături și oțet, dar și la cele care suferă de reflux gastroesofagian (acidul gastric ajunge în cavitatea bucală). 

Cu fiecare episod de aciditate crescută, smalțul devine mai vulnerabil la deteriorare, iar dinții, mai expuși la carii. 

Hiposalivația 

Saliva joacă un rol vital în menținerea sănătății orale, deoarece ajută la neutralizarea acizilor și participă activ la remineralizarea smalțului. În lipsa unei cantități suficiente de salivă, efectele acizilor asupra dinților sunt mult mai intense și de durată. 

Hiposalivația poate apărea ca efect secundar al unor tratamente medicamentoase (antidepresive, antihistaminice, medicamente pentru hipertensiune), dar și în boli autoimune precum sindromul Sjögren sau diabet. 

Tot cantitatea mai scazuta ,in mod natural, a salivei pe timpul noptii face ca spalatul pe dinti seara, inainte de culcare(fara a mai manca sau bea altceva in afara de apa dupa aceea), sa fie atat de important! 

Bruxismul 

Scrâșnitul dinților, cunoscut medical ca bruxism, poate duce la microfisuri în smalț și la subțierea acestuia, iar smalțul slăbit mecanic este mult mai susceptibil la atacurile acide și la pierderea mineralelor. Bruxismul se manifestă preponderent noaptea, este adesea neobservat de pacient și este agravat de stres, anxietate sau probleme de ocluzie (mușcătură incorectă). 

Deficitul de fluor 

Fluorul este un mineral esențial în menținerea integrității smalțului – se integrează în structura acestuia, făcându-l mai rezistent la acizi. Când expunerea la fluor este redusă, fie din cauza lipsei fluorului în apă, fie pentru că nu este folosită o pastă de dinți fluorurată, dinții devin mai vulnerabili la demineralizare. 

Factori de risc 

Pe lângă cauzele directe, există și o serie de factori de risc care cresc probabilitatea apariției demineralizării dinților: 

• vârsta fragedă – copiii și adolescenții au un smalț mai fragil; 
• consumul frecvent de gustări între mese; 
• aparatele dentare (îngreunează igiena orală); 
• sarcina, din cauza modificărilor hormonale și a pH-ului; 
• diabetul și alte boli cronice care afectează producția de salivă.     

Identificarea acestor factori ajută la optimizarea tratamentului și la prevenirea agravării leziunilor dentare. 

Simptomele demineralizării dinților 

În stadiile incipiente, acesta poate fi complet asimptomatică. Totuși, există câteva semne care pot indica pierderea mineralelor din smalț: 

• pete albe opace sau cretoase pe suprafața dinților; 
• sensibilitate la rece, cald sau dulce; 
• smalțul pare mai mat, fără luciul său natural; 
• textura dinților devine mai aspră la atingere; 
• durere ușoară în anumite zone. 

Este important ca simptomele să fie recunoscute din timp și evaluate de medicul stomatolog. 

Demineralizarea dentară în funcție de vârstă 

Demineralizarea dinților poate afecta orice persoană, de la bebeluși la adulți. Cu toate acestea, factorii declanșatori, gradul de afectare și strategiile de prevenție și tratament diferă de la o categorie la alta. Fiecare grupă de vârstă are vulnerabilități specifice, iar recunoașterea lor este esențială pentru un plan eficient de îngrijire orală. 

Demineralizarea dinților la bebeluși 

Demineralizarea dinților la bebeluși poate apărea imediat după erupția primilor dințișori, în special dacă aceștia sunt expuși constant la zaharuri (lapte matern sau lapte praf – pe timpul nopții, ceaiuri dulci, sucuri). Cunoscută și sub denumirea de „carie de biberon”, această formă de pierdere a mineralelor afectează rapid dinții de lapte (care au un smalț mai subțire și mai poros decât cei permanenți) și se manifestă prin pete albe opace sau maronii. Chiar dacă denumirea ei ne duce cu gândul la copiii hrăniți cu lapte praf, aceasta apare și la copiii alăptați pe timpul nopții pe o perioadă îndelungată, fără a avea o igienă dentară adecvată. 

Părinții pot preveni apariția problemelor prin curățarea gingiilor bebelușului cu o compresă umedă după fiecare masă, iar odată cu erupția dinților, prin folosirea unei periuțe și paste de dinți adaptate vârstei. 

Demineralizarea dinților la copii 

Demineralizarea dinților la copii, în special între 3 și 12 ani, este o problemă frecvent întâlnită. Pe de o parte, pentru că cei mici tind să consume alimente și băuturi bogate în zaharuri (bomboane, sucuri acidulate, biscuiți), pe de alta, pentru că igiena dentară nu este întotdeauna realizată corect sau constant. În plus, la această vârstă, dinții (chiar și cei permanenți) nu sunt complet mineralizați, fiind mai sensibili la acțiunea acizilor. 

Vizitele regulate la stomatolog, igienizare profesională, fluorizare și sigilarea șanțurilor dentare pot ajuta la menținerea unui zâmbet sănătos și la prevenirea apariției cariei. 

Demineralizarea dinților la adulți 

În cazul adulților, demineralizarea dentară apare adesea în contextul acumulării mai multor factori de risc, de-a lungul timpului. Dieta dezechilibrată (bogată în carbohidrați sau alimente acide), fumatul, consumul frecvent de cafea sau sucuri carbogazoase, stresul (care poate favoriza bruxismul), dar și afecțiunile medicale cronice – toate pot contribui la slăbirea smalțului dentar. În plus, unele medicamente (antihipertensivele, antidepresivele) pot reduce cantitatea de salivă, crescând astfel riscul de demineralizare. O altă cauză des întâlnită la adulți este refluxul gastroesofagian. 

Complicații posibile ale demineralizării dinților 

Dacă nu este tratată la timp, demineralizarea poate duce la: 

• carii dentare; 
• sensibilitate accentuată – pierderea smalțului expune dentina, iar la contactul cu stimuli externi apare durerea; 
• fracturi dentare (smalțul slăbit se poate fisura sau sparge); 
• compromiterea tratamentelor existente – plombele sau fațetele aplicate anterior pot fi afectate de pierderea structurii dentare. 

Diagnostic 

Diagnosticul demineralizării dinților se face în cabinetul stomatologic, în urma unei examinări clinice. Medicul inspectează cu atenție toți dinții, pentru a identifica petele albe sau zonele poroase de pe suprafața lor, și poate recomanda, în completare, efectuarea unor investigații: 

• radiografii dentare, pentru a verifica integritatea smalțului; 
• examinare cu lumină specială sau laser (Diagnocam); 
• teste de pH și salivă, în cazurile recurente. 

Depistarea precoce este esențială pentru a evita intervențiile invazive. 

Tratamentul demineralizării dinților 

Există mai multe opțiuni moderne de remineralizare, în funcție de severitatea problemei: 

• aplicarea de fluor sub formă de gel, lac sau pastă concentrată, pentru a stimula remineralizarea smalțului; 
• tratament cu hidroxiapatită – o substanță care imită compoziția smalțului și ajută la refacerea acestuia; 
• sigilarea șanțurilor dentare (se practică în special la copii, pentru a preveni retenția plăcii bacteriene); 
• infiltrații cu rășini speciale (Icon) – o procedură minim invazivă ce poate opri procesul de demineralizare, tratând minim invaziv caria în stadiu incipient. 

În cazurile avansate, când apar carii, pot fi necesare restaurări cu materiale compozite sau chiar tratamente mai complexe. 

Iar procedurile din clinică trebuie întotdeauna completate de o igienă orală și alimentară corespunzătoare, pentru a ajuta la refacerea smalțului și prevenirea recidivei. Trebuie reduse zaharurile din dietă și evitate alimentele acide, este recomandată creșterea consumului de alimente bogate în calciu și corectarea obiceiurilor de igienizare a cavității bucale, în conformitate cu recomandările medicului stomatolog. 

Nu lăsa petele albe să-ți strice bucuria zâmbetului. Programează un control la Făuritorii de Bucurie Trident 

Chiar dacă poate părea o problemă minoră la început, demineralizarea dinților este, de fapt, un semnal de alarmă care nu trebuie ignorat. Petele albe, sensibilitatea dentară sau smalțul fragil pot evolua rapid către carii sau alte complicații, mai greu de tratat. Dar dacă este depistat la timp, procesul de deteriorare poate fi stopat și chiar inversat, cu ajutorul tratamentelor moderne. 

Programează-te pentru un control la echipa Făuritorilor de Bucurie din Clinicile Trident. Cu ajutorul experților noștri în profilaxie dentară, zâmbetul tău își poate recăpăta aspectul sănătos.